remaiá


remaiá
vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. remaiéz, 3 sg. şi pl. remaiázã, 1 pl. remaiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. şi pl. remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • remaia — REMAIÁ, remaiez, vb. I. tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând şi prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deşirate. – Din fr. remailler. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  remaiá vb. (sil …   Dicționar Român

  • remaiere — REMAIÉRE, remaieri, s.f. Acţiunea de a remaia şi rezultatul ei; remaiat. – v. remaia. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  REMAIÉRE s. remaiaj. (remaiere ciorapilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  remaiére s. f.… …   Dicționar Român

  • remaiat — REMAIÁT s.n. Faptul de a remaia; remaiere. – v. remaia. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  remaiát s. n. (sil. iat) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  REMAIÁT s. n. remaiere. (< remaia) Trimis de… …   Dicționar Român